Club Sportiv CFR IASI

* În ziua de 24 martie 2012 s-a stins din viaţă marele scriitor ieşean Ion Mitican (FOTO). După cum am fost anunţaţi, înmormântarea va avea loc la cimitirul Petru şi Pavel din Iaşi, în data de 28 martie 2012, la ora 11.30. Clubul Sportiv CFR Iaşi deplânge dispariţia ceferistului şi scriitorului ieşean Ion Mitican şi transmite sincere condoleanţe familiei îndurerate !

Vă prezentăm mai joc un scurt portret al celui care a fost ION MITICAN (sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Mitican), inginer şi scriitor român, autorul unei serii de cărţi care evocă Iaşul de altădată.
Ion Mitican s-a născut la data de 11 aprilie 1931 în comuna Dăneşti (judeţul Vaslui), într-o familie de ţărani simpli. După absolvirea şcolii primare în localitatea natală, a intrat în anul 1942 la Liceul Naţional din Iaşi. Fiindcă acesta şi-a întrerupt cursurile în martie 1944, din cauza războiului ce se apropia de oraş şi-a continuat studiile la Liceul Mihail Kogălniceanu din Vaslui până în toamna anului 1948, când a revenit la Liceul Naţional.
Între anii 1950-1954 a urmat cursurile Facultăţii de Electrotehnică a Institutului Politehnic din Iaşi. După examenul de stat din februarie 1955, a fost repartizat ca inginer la Ministerul Energiei Electrice, dar spre stupoarea profesorului Cristofor Simionescu, rectorul de atunci al Institutului Politehnic din Iaşi, a refuzat repartiția şi s-a angajat ca inginer electrician la EACS - Vaslui, pentru a putea electrifica satul natal.
A lucrat, astfel, la Uzina Electrică din Vaslui, ocupându-se cu iluminarea unor cartiere din oraş şi electrificarea câtorva sate din raion. “Numai aşa puteam să-mi împlinesc visul, pentru că Dăneştiul era considerat sat de chiaburi şi, în plină colectivizare, nu era printre satele trecute pe lista iluminatului rural. I-am convins şi pe cei de la Vaslui şi pe cei de la Bucureşti că ne electrificăm cu forţe locale”, ne spunea Ion Mitican. S-a procurat un grup electrogen KD 35 şi sârmă veche de aluminiu, recuperată din reţelele oraşului Vaslui ce se modernizau, sătenii au construit clădirea uzinei din chirpici şi ceamur, au săpat gropile pentru stâlpi şi au întins conductorii, astfel că la 20 august 1955 în casele satului s-au aprins becurile, spre bucuria locuitorilor. Totodată s-a obţinut şi un aparat pentru proiecţia filmelor la Căminul Cultural, realizându-se apoi şi o reţea de radioficare cu difuzoare. Electrificarea satului Dăneşti încheindu-se - ca şi a celorlalte sate din raionul Vaslui -  inginerul Mitican s-a mutat la Întreprinderea de Instalații CFR Bucureşti- Sectorul Iaşi, executând instalaţii (electrice şi de telefonie), în cuprinsul Regionalei CFR Iaşi.
Din februarie 1960, transferându- se la Regionala CFR, s-a ocupat de comunicaţiile feroviare (TTR) şi a ţinut cursuri de specialitate la Grupul Şcolar CFR. Aflând despre câteva accidente feroviare grave (soldate cu zeci de morţi), care s-au datorat lipsei unui sistem de comunicare între impiegaţi şi mecanicii de pe locomotive, inginerul Mitican a propus introducerea radiotelefoniei între Birourile de Mişcare din gări şi locomotive, cu frecvenţe separate pentru cele două sensuri de mers.
Inginerul Mitican explică modul de circulație al trenurilor pe calea ferată înainte de introducerea radiocomunicaţiilor: "Mecanicul mergea cu 60-70 km la oră, convins că totul e OK doar pe baza semnalului luminos. Stătea la bordul locomotivei cu ochii ţintă. Era obositor, dar se întâmplau accidente, pentru că uneori nu se vedea bine, era ceaţă, şi prin anumite staţii trenul rapid trecea şi cu 80 de kilometri pe oră".
Propunerea radiocomunicaţiilor nu a fost acceptată cu uşurinţă, existând impedimente din toate părţile, fiind socotită şi primejdioasă pentru Siguranţa Circulaţiei, datorită unor presupuse perturbaţii sau intervenţii exterioare. Primul experiment din ţară cu asemenea comunicaţii, între impiegaţi şi mecanicii trenurilor în circulaţie, a fost efectuat cu succes în anul 1973 pe linia Iaşi - Bârnova şi fiind admis ca mod de lucru feroviar, s-a extins, pas cu pas, până la Vaslui, la 15 decembrie 1975 ajungând la Bârlad. Întreaga linie Iaşi - Bârlad şi locomotivele de pe secţia respectivă erau dotate cu asemenea echipamente, iar personalul instruit pentru a respecta Siguranţa Circulaţiei. În 1976 se ajungea la Tecuci, echipându-se şi liniile Iaşi - Paşcani – Suceava - Adjud, sistemul extinzându-se în întreaga ţară. Pentru instruirea personalului de exploatare şi de întreţinere a echipamentelor, odată cu introducerea noului sistem de comunicaţii, inginerul Mitican a scris primele cărţi de specialitate în acest domeniu. În urma cercetărilor efectuate, au fost editate câteva broşuri şi apoi, în anul 1973, volumul intitulat Radiotelefoane – principii (odată cu intrarea în funcţiune a sistemului).
Sistemul de radiotelefonie pe căile ferate a fost implementat la începutul anilor ’80 şi în România, graţie strădaniei neobosite a inginerului ieşean Ion Mitican, împreună cu un grup de specialişti de la Regionala CFR Iaşi.

* Evocator al Iaşului de demult

În paralel cu activitatea profesională, desfăşurată la CFR, până în februarie 1994, când a ieşit la pensie, Ion Mitican şi-a dedicat jumătate din viaţă cercetării istoriei Iaşilor. Cercetând vechi publicaţii şi documente din biblioteci şi Arhivele Statului, a scos la iveală informaţii şi amănunte puţin cunoscute despre trecutul oraşului şi personalităţile care l-au însufleţit.
„Am îndrăgit istoria în general şi mai ales pe cea a Iaşiului. Mi-am dezvoltat gustul pentru scris graţie profesorului de istorie din liceu. Se bătea prea multă monedă pe savanţi şi realizările lor, iar el, ca să evite asemenea lucru, ne ţinea extraordinare lecţii despre Iaşi”, spunea la un moment dat Ion Mitican.
Astfel, între anii 1983-1989, pe când oraşul trăia iureşul sistematizării, inginerul radio-telefonist Ion Mitican a început să publice materiale istorice despre Iaşul de odinioară, cuprinzând evocări şi monografii literare – majoritatea cu conţinut inedit - a unor locuri şi clădiri, în revista "Cronica" şi în cotidianul "Flacăra Iaşului", susţinând rubrica duminicală "Vechi locuri şi zidiri ieşene". El dorea să apropie cititorii de trecutul aşezării, pledând pentru cunoaşterea şi conservarea patrimoniului cultural-arhitectonic şi militând să se oprească distrugerea vechilor străzi şi a zidirilor încărcate de istorie.
După ieşirea la pensie, în anul 1994, Ion Mitican şi-a păstrat spiritul dinamic şi inovator: a organizat şi predat cursuri de utilizare a calculatoarelor la Clubul CFR Iaşi; a desfăşurat o susţinută activitate publicistică editând foaia „Pagini Feroviare" şi semnând ample articole în ziarele „Monitorul", „Opinia", „Ziarul de Iaşi”, „Lumina" şi „Curierul de Iaşi"; a realizat interesante şi documentate emisiuni TV dedicate Iaşului (la TVR şi TELE M); a publicat numeroase volume, îmbinând harul de povestitor cu tenacitatea cercetătorului de arhive.

* Lucrări şi articole publicate

Dintre cărţile publicate de către Ion Mitican menţionăm următoarele:
- Cărţi tehnice:
Radiotelefoane - principii (Ed. MTTc, Bucureşti, 1973)
Radiotelefoane mobile (Ed. MTTc, Bucureşti, 1974)
Radiotelefoane portabile (Ed. MTTc, Bucureşti, 1974)
Noi echipamente telegrafice (Ed. MTTc, Bucureşti, 1975)
Radiotelefoane. Funcţionare. Exploatare (Ed. Tehnică, Bucureşti, 1979)
- Cărţi istorice:
Un veac prin Gara Iaşi (Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1983)
Cu Mihai Eminescu şi Ion Creangă prin Tîrgul Ieşilor (Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1990)
Prin Iaşi cu Veronica Micle (Ed. Cronica, Iaşi, 1996)
Cu Iaşii mînă-n mînă vol. II (Ed. Dosoftei, Iaşi, 1997) - în colaborare cu Constantin Ostap
Cu Iaşii mînă-n mînă vol. III (Ed. Tehnopress, Iaşi, 1999) - în colaborare cu Constantin Ostap
Iaşul între adevăr şi legendă (Ed. Tehnopress, Iaşi, 2000) - în colaborare cu Constantin Ostap
Bun venit în Moldova cu trenul (Welcome to Moldavia by train) (Ed. Mydo Center, Iaşi, 2000) - în colaborare cu Alexandru Dobrescu, Ion Lupu şi Gabriel Mărgineanu
Iaşi, Gara amintirilor (Ed. Tehnopress, Iaşi, 2000)
Palatul Marilor Uniri (Complexul Muzeal Moldova - Muzeul Unirii, Iaşi, 2000)
Primăria Municipiului Iaşi. Pagini de istorie, evocări şi legende (Ed. Tehnopress, Iaşi, 2001) - în colaborare cu Constantin Ostap
Caragiale în Iaşii Junimii (Ed. Timpul, Iaşi, 2002) - în colaborare cu Olga Rusu, Dan Jumară, Ştefan Oprea, Constantin Ostap şi Liviu Papuc
Romantica poveste a Palatului Roznovanu (Ed. Tehnopress, Iaşi, 2002)
Strada Lăpuşneanu de altădată (Ed. Tehnopress, Iaşi, 2002)
Din Tîrgu Cucului în Piaţa Unirii (Ed. Tehnopress, Iaşi, 2003)
Vechi locuri şi zidiri ieşene (Ed. Tehnopress, Iaşi, 2004) - 2 vol.
Uliţa Mare din demult uitate vremuri (Ed. Tehnopress, Iaşi, 2004)
Evreii din Tîrgul Cucului (Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005)
Ne întîlnim cu Veronica Micle (Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005)
Urcînd Copoul cu gîndul la Podul Verde (Ed. Tehnopress, Iaşi, 2006)
Salutări din Iaşi, Capitala României Întregite (Ed. Tehnopress, Iaşi, 2007)
Din Copou la Pantheon (Ed. Tehnopress, Iaşi, 2008)
Iaşul care nu mai este (Ed. Tehnopress, Iaşi, 2009)
Iaşi, file de demult (Ed. Tehnopress, Iaşi, 2010)
Din Uliţa Domnească în "Arcărie" (Ed. Tehnopress, Iaşi, 2011)
Ion Mitican a publicat şi numeroase articole în revista „Cronica”, în ziarul „Flacăra Iaşului”, în ziarul „Opinia”, în ziarul “Lumina”, având şi alte apariţii editoriale în mass-media românească.
DAN TEODORESCU